Tămâia și smirna sunt două rășini prețioase, folosite în ritualuri sub formă de fumigații, de mii de ani.
Dar cum sunt folosite aceste rășini în cosmetice?
Tămâia și smirna sunt ambele rășini, adică seva de copac uscată. Ambele fac parte din familia botanică Burseruceae, numită în mod obișnuit familia arborelui de tămâie. Acești arbori cresc în Somalia și Etiopia, dar varietățile lor cresc și în alte zone aride din Africa și Asia.
Tămâia privine de la arborele Boswellia Carterii.
Smirna o mai găsim și cu denumirea de mir, arborele de la care provine se numește Commiphora Myrrha.
Arderea rășinilor este o practică străveche, pe care o găsim de milenii în toate culturile lumii, este cunoscută și cu denumirea de fumigație. Poate cea mai cunoscută variantă este cea din biserică, atunci când preotul aprinde smirna sau tămâia și trece printre credincioși, împrăștiind fumul.

În toate culturile, aceste fumigații au loc în cardul unui ritual, care are ca scop conexiunea dintre fizic și spiritual. Fumul rășinii se ridică spre cer, realizând asfel legătura dintre lumesc și divin. Prin ardere spiritul plantei este eliberat sub formă de aromă, astfel îi dezvăluie înțelepciunea.
Ca etimologie, cuvântul ‘’parfum’’ provine din latinescul ‘’perfumum’’ care se compune din per – prin și fumum – fum, care înseamnă ‘’prin fum’’ și care se referă la obiceiul de a arde tămâia.
Citește mai jos un pic de istorie, dar și cum se folosesc tămâia și smirna în zilele noastre.
Un pic de istorie
Egiptenii cunoșteau o mulțime de plante, le foloseau pentru înfrumusețare dar și pentru îmbălsămare. Ei foloseau în mod frecvent arderea rășinilor.
Mențiuni referitoare la tămâie au fost descoperite în cele mai vechi arhive medicale, una dintre ele fiind o listă de 877 de prescripții medicale din Egiptul Antic care datează din sec. al XVI-lea î.Hr. În acest papirus, numit Eber, tămâia este menționată ca tratament pentru infecțiile în gât și crizele de astm. Tot în cultura Egiptului Antic, tămâia era folosită în ritualurile de mumificare, fiind supra-numită “transpirația zeilor”.
Tămâia era considerată echivalentul aurului, fiind una dintre cele mai prețioase și râvnite mărfuri. Oamenii bogați din acea vreme se bucurau zilnic de parfumul ei aromat, care nu doar că le dădea o stare de bine, dar avea și proprietatea de a dezinfecta locuințele.
Grecii au preluat aceste cunoștințe de la egipteni, și le-au transmis mai departe romanilor, care foloseau arderea rășinilor pentru a-și parfuma corpul și locuințele.
Beneficiile tămâii pentru sănătate erau cunoscute chiar și de cele mai importante personalități din medicină. De exemplu, Hipocrate, considerat părintele medicinii, utiliza tămâia pentru dezinfectarea și curățarea rănilor de la nivelul pielii, pentru vindecarea afecțiunilor respiratorii precum și ca remediu pentru indigestie.
Tămâia
Tămâia este numită și Olibanum, iar în limba engleză o găsim cu denumirea de Frakincense.
Ea este recoltată din arborele Boswellia Carterii. Culoarea rășinii este un alb-gălbui.
Copacul are scoarța ca de hârtie și frunze pereche, rare. Are flori cu petale albe și mijlocul roșiu sau galben. Copacii cresc de-a lungul țărmurilor stâncoase ale Somaliei, într-o zonă în care stratul superior de sol lipsește aproape cu desăvârșire. Copacii tineri furnizează cea mai valoroasă rășină – o sevă albă, lăptoasă care se întărește într-o picătură în formă de lacrimă, cu o nuanță aurie translucidă. Acești copaci nu au fost niciodată cultivați, iar rășina este recoltată doar de la arborii crescuți natural. Poate dura până la 25 de ani până când rășina poate fi recoltată din copac. Dacă rășina este recoltată în mod responsabil, copacii au o durată lungă de viață.
Degradarea habitatului și suprarecoltarea duc la dispariția copacilor din care se poate recolta rășina. Recoltarea excesivă slăbește apărarea copacului împotriva dăunătorilor și bolilor. Semințele provenite de la copacii suprarecoltați este mai puțin probabil să germineze, ceea ce înseamnă mai puțini copaci noi. Focul și pășunatul excesiv al animalelor determină un număr mic de copaci. De aceea, numărul de copaci Boswellia Carterii de la care se poate recolta este în scadere, iar prețul aceste minunate rășini este în creștere.
Populația de copaci Boswellia Carterii poate fi restabilită prin plantarea mai multor copaci, încetarea practicilor de ardere și adăugarea de garduri pentru a proteja împotriva pășunatului excesiv. Probabil cel mai important este ca rășina să fie recoltată în mod responsabil, adică o cantitate mică de pe fiecare arbore, pentru a nu compromite integritatea acestuia. De asemenea, este important să ne informăm referitor la sursa produselor din tămâie pe care le cumpărăm, iar aceasta să fie recoltată în mod durabil.



Smirna sau mirul
Smirna sau mirul este recoltată din arborele Commiphora Myrrha.
Acesta este un copac cu țepi lungi și ascuțiți. Este înalt de 1,5 până la 5 metri, și aproximativ 30 de cm în diametru (seamănă cu Arganul, despre care am scris aici).
Arborele are partea superioară plată, ramuri noduroase și frunze rare, care cresc în grupuri de trei. Florile verzi-albicioase apar primăvara înaintea frunzelor. Dealtfel variantele genului Commiphora sunt foarte asemănătoare între ele. Planta crește rar printre stâncile și nisipurile deșertului.
Rășina obținută are o culoare maroniu-roșcată, foarte intensă.
Parfumul rășinii și proprietățile sale medicinale provin din diferitele clase de terpenoide pe care le conține. Gustul smirnei este o combinație de acru, amar și aromat.
Smirna este un bun anti-bacterian și anti-fungic. Poate fi folosită pentru uz oral, gingivite, afte, dureri în gât. Tradițional este folosită ca agent astringent, antiseptic, antiparazitar, antiviral, antitusiv, antispasmodic. Este, de asemenea, un tratament puternic pentru artrită și acnee.
Tămâia și smirna - utilizări actuale și în cosmetică
În prezent, tămâia și smirna se folosesc pentru a produce uleiuri esențiale, prin metode moderne. Aceste uleiuri ocupă un rol important în realizarea parfumurilor, pentru că mirosul lor este un miros de bază și ajută la fixarea altor mirosuri. Chiar dacă nu vei putea identifica mirosul de tămîie și smirnă într-un parfum mai complex, de multe ori le vei putea găsi pe lista de ingrediente.
Tămâia
După unele păreri, un extract de tămâie, prin infuzarea unui ulei, este cu mult superior utilizării uleiurilor esențiale. Motivul este că într-un extract de ulei se obțin acizii boswellici. Acești acizi sunt terpene grele care nu sunt extrași în uleiul esențial. Se consideră că acizii boswellici sunt eficienți în tratarea inflamației și în inversarea efectelor asociate cu foto-îmbătrânirea pielii. De aceea, tămâia este inclusă în formulele cosmetice anti-aging (motiv pentru care am ales-o pentru Serul pentru față cu ulei de cânepă și avocado).
Există mai multe varietăți ale arborelui Boswellia, implicit a rășinii și a uleiului esențial extras, și anume
- Carterii
- Frereana
- Papyrifera
- Sacra
Cea mai întâlnită este Carterii, există și amestecuri (blenduri) obținute din toate cele 4. Există mici diferențe între ele, dar, toate cele 4 au proprietăți de vindecare a pielii, anti-aging, anti-fungic, anti-bacterian.
Smirna
Smirna este apreciată pentru promovarea sănătății orale și este folosită în apă de gură, pastile pentru gât și pastă de dinți. Este folosită pentru a calma durerile de gât, durerile de dinți, ulcerele bucale și este un odorizant eficient pentru respirație.
Referințe
Tămâia și smirna beneficiează de o mulțime de studii și articole științifice, care dovedesc interesul major pentru aceste două rășini.
Motivul este că ele au aplicabilitate într-o mulțime de ramuri medicale.
Tămâia
Anti-inflammatory activities of the triterpene acids from the resin of Boswellia carteri
Smirna