Uleiurile esențiale – ce sunt și cum se obțin?

Uleiurile esențiale sunt unul dintre cele mai la modă ingrediente în ultimii ani, în domeniul vindecării alternative, pe bază de plante. Oare care este motivul?

Mirosul este unul dintre simțurile care ne influențează starea mai mult decât ne dăm seama la prima vedere. Altfel, de ce ne-ar păsa atât de tare cum miroase locul în care suntem? De ce ne-ar păsa că mirosul de lavandă ne aduce aminte poate de copilărie și de bunica? De ce știm că mirosul pădurii ne aduce relaxare, iar mirosul mării ne amintește de vacanță?

Toate aceste amintiri asociate cu mirosurile ne fac să ne simțim într-un anume fel și ne influențează starea. De asta e atât de important pentru noi cum miroase în jurul nostru, dar și cum mirosim noi înșine și oamenii din apropierea noastră.

Industria de frumusețe se folosește de aceste percepții ale noastre, adăugând miros plăcut cosmeticelor pe care le folosim. Iar dacă ne dorim să folosim cosmetice naturale pentru sănătatea noastră, atunci folosirea uleiurilor esențiale, obținute din plante, în locul parfumurilor sintetice este o alegere firească. Iar cum se obțin uleiurile esențiale devine o întrebare firească dacă ne dorim să știm cât mai multe dspre cosmeticele noastre.

Vom explora metodele și tehnicile utilizate în industria uleiurilor esențiale, oferind o perspectivă asupra acestui proces fascinant. Indiferent dacă ești deja familiarizată cu uleiurile esențiale sau ești curioasă să afli mai multe despre acestea, acest articol îți oferă informații utile și interesante despre modul în care acestea sunt obținute. Descoperă lumea captivantă a uleiurilor esențiale.

Hai să alegem două plante des întâlnite, și anume lavanda și lămâia. Fără să fii botanist, știi că florile lavandei au miros puternic, dar și frunzele miros frumos. În schimb, florile și frunzele lămâiului nu miros aproape deloc, dar coaja frunctului are mirosul specific pe care îl știm cu toții.

Oamenii au inventat metoda distilării pentru obținerea uleiului de lavandă și metoda de presare pentru citrice.

Și iată că descoperim explicația, nu oricare dintre metode se potrivește la oricare plantă, ci, în funcție de locul în care este depozitat uleiul în fiecare plantă, se aplică o metodă potrivită.

Există unele articole care susțin părerea că doar prin distilare cu abur se obțin uleiurile esențiale pure.

Dar dacă citești cu atenție toate argumentele ai să îți dai seama că nu este așa.

Iată cele mai folosite metode:

1. Hidrodistilare
2. Presare la rece
3. Enfleurage
4. Extracție cu solvenți
5. Extracța cu dioxid de carbon

• Această metodă implică folosirea apei pentru a extrage uleiurile esențiale, și anume se folosesc:
  • apă
  • apă și aburi
  • aburi

  Diferențele dintre aceste metode provin din modul de realizare a instalațiilor și a așezării plantelor față de apă și abur. Cea mai cunoscută este distilarea cu abur.

Metoda este foarte veche, se pare că este descrisă în ”Cartea Chimiei Parfumului și Distilărilor”, atribuită filosofului arab al-Kindi (c. 801–873). Distilarea cu abur a fost folosită și de către filozoful și medicul persan Avicenna (980–1037), el a adăugat apă peste petalele de trandafir și a distilat amestecul pentru a produce uleiul esențial de trandafiri ( sursa Wikipedia).

În timp, metoda a fost perfecționată pentru a obține un ulei de calitate cât mai bună, fără a afecta proprietățile lui.

Cum se procedează

Un recipient de dimensiune mai mare se umple cu plante, flori, frunze, petale, sau o combinație a acestora.

Apa este încălzită într-un alt recipient, iar aburul este dirijat prin recipientul cu plante. La partea superioară a recipientului cu plante se colectează aburul, care este trecut printr-un tub unde se condensează. Aceasă apă distilată se colectează, iar uleiurile esențiale vor pluti la suprafața apei.

Așa cum îți spuneam în articolul despre Hidrolate, apa obținută este apa florală, care de asemenea este valoroasă și se folosește în cosmeticele naturale.

Această metodă se folosește pentru a distila plante la care uleiul esențial se găsește acumulat în flori și la baza frunzelor, în niște minuscule alveole.

Fiind o metodă veche, există imagini cu distilatoare vechi, din cupru, iar sistemul, simplu dar eficient, se folosește și astăzi la scară mică. În imaginea din stânga este distilatorul unei prietene și florile folosite de ea.

Tot prin distilare cu abur se obțin și uleiurile esențiale provenite din rășini, adică de exemplu din tămâie și smirnă (un articol despre aceste rășini aici).

Aceasta se folosește pentru a presa uleiul din coaja citricelor, adică lămâi, portocale, grepfruit, bergamote, mandarine. Alegerea se datorează și aici locului unde este uleiul în plantă, și anume în coaja fructelor, iar locurile de depozitare se numesc vacuole.

Coaja fructelor este înțepată pentru a sparge vacuolele cu ulei, iar prin presare se obțin uleiurile esențiale. Am căutat vechi descrieri sau modele de mașinării cu care se presa uleiul de citrice, dar se pare că amănuntele s-au pierdut în negura timpurilor.

Această metodă mi se pare cea mai fascinantă, pentru că extragerea uleiurilor esențiale implică multă muncă manuală și dragoste pentru parfumuri. Este, de asemenea, și cea mai costisitoare.

Se folosește la extragerea parfumului din florile de iasomie, portocal, trandafiri sau alte flori la care componentele volatile sunt foart delicate și nu se pot extrage cu abur.

Se realizează niște tăvi mari, cu baza de sticlă și rame din lemn. Pe tăvi se întinde un strat de grăsime solidă, fără miros. Pe stratul de grăsime se așează florile una lângă alta, manual. Se lasă să stea o zi sau mai multe, apoi se îndepărtează și se așează alte flori. Procedeul se repetă până când grăsimea preia cât mai mult din componentele volatile ale florilor. Apoi grăsimea este îndepărtată cu ajutorul alcoolului, de obicei etanol.

Procedura durează mai multe zile, uneori până la două luni.

Regiunea Grasse, din Franța, este una dintre puținele regiuni din lume unde încă se mai practică această metodă. Dacă vrei să afli mai multe, și îți place să citești cărți vechi, caută romanul ”Parfumul” de Patrick Suskind, o adevărată frescă a industriei de parfumuri din Franța secolului al XVIII-lea.

Cu ajutorul solvenților se obțin ”absoluturi”. Tehnica este folosită pentru o producție mai mare sau pentru a extrage uleiurile care nu pot fi obținute prin alte procese.

Pentru a produce un ulei absolut, planta este supusă extracției cu ajutorul solvenților din hidrocarburi, ca benzenul sau hexanul. Planta este acoperită cu solvent și încălzită treptat pentru a se dizolva moleculele parfumate. Solventul extrage aroma și este apoi filtrat, rezultând un material solid, asemănător cu ceara, ce conține aproximativ 50% ceară și 50% ulei volatil. Acest material este apoi amestecat cu alcool pur, pentru dizolvarea moleculelor parfumate, și răcit. Apoi se filtrează, pentru eliminarea reziduurilor și pentru a separa ceara insolubilă; alcoolul este evaporat încet sub vacuum. Rezultă un lichid gros, cleios, colorat, cunoscut sub numele de absolut.

Această metodă este frecvent folosită pentru trandafir, iasomie, neroli. Dezavantajul este că în absolut rămân urme de solvent, astfel că nu este la fel de pur ca un ulei esențial obținut prin distilare.

Extragerea componenților aromatici din rășini se poate face și cu ajutorul solvenților organici, și anume benzenul, hexanul sau eterul, solvenți obținuți din petrol.Solvenții sunt ulterior filtrați și îndepărtați prin distilare.

Această metodă a fost introdusă în anii ’80. Datorită absenței căldurii și a diverșilor solvenți, uleiul esențial ce rezultă la finalul extracției cu dioxid de carbon este de cea mai înaltă calitate și cel mai apropiat posibil de uleiurile esențiale naturale care există în plantă. Concentrația uleiului este foarte mare. Câteva uleiuri obținute prin această metodă sunt cel de Mușețel German, Ghimbir, Tămâie, Vanilie, Gălbenele și Măceșe.

Care este metoda? Sub presiune, CO2 trece din stare gazoasă în stare lichidă, putând fi folosit ca solvent lichid neutru. Uleiurile extrase cu ajutorul dioxidului de carbon conțin, în general, aceiași compuși chimici ca și uleiul esențial, dar uneori pot conține și alți compuși chimici, pe care uleiul esențial nu îi posedă. De exemplu, uleiul esențial de Ghimbir nu conține elementele mai aspre, pe când extractul cu CO2 da.

Concluzie

Răspunsul la întrebarea Cum se obțin uleiurile esențiale este complex.

Obținerea uleiurilor depinde de specificul plantei. Principalul factor este locul unde uleiurile esențiale se găsesc în plantă.

Mai există și alte metode, și anume percolarea, distilarea fracționată, procesul fitonic. Aceste metode sunt complexe, și se pot utiliza doar în laboratoare sau fabrici specializate.

În schimb, metoda de distilare cu abur a uleiurilor esențiale se poate folosi artizanal, de către mici producători, care cultivă suprafețe mici. Dacă ai ocazia să cumperi de exemplu ulei esențial de lavandă de la un mic producător, prezent la un târg cu produsele sale, nu ezita. Uleiul va fi de bună calitate. În plus, susții producția locală și beneficiezi de toată dragostea pe care un mic cultivator o pune în produsele sale.

Alte articole

Uleiurile esențiale sunt diferite de uleiurile botanice (sau vegetale, purtătoare). Dacă vrei să afli mai multe despre uleiurile botanice, uite un articol aici.