Câte feluri de masaj există în lume? Dacă începi să numeri, nici nu știi unde să te oprești.

Harta masajului e mai mare decât pare la prima vedere.

Fiecare tehnică pe care o descoperim spune ceva despre oamenii care au inventat-o și despre corpul pe care au încercat să îl înțeleagă.
Te invit într-o călătorie prin colțurile lumii, să descoperim împreună harta masajului, tehnică cu tehnică, cultură cu cultură.

Majoritatea oamenilor cunosc masajul suedez, chiar dacă nu îi știu numele. E cel predat în școlile de masaj din România și în cea mai mare parte a lumii, și conține tehnici cum sunt:

• effleurage
• pétrissage
• tapotament

Sistemul este construit în secolul XIX de către Per Henrik Ling, un suedez, pe logica anatomiei și a fiziologiei. Mai precis, corpul ca mecanism poate fi îmbunătățit prin intervenție metodică. E punctul de plecare al majorității terapeuților maseuri profesioniști.

Abhyanga vine din India, din tradiția Ayurvedică, și are peste două mii de ani (un articol despre Abhyanga aici). Nu e o procedură, ci e un ritual: ulei cald turnat cu intenție pe corp, mișcări care urmează meridianele energetice, nu mușchii. Filozofia din spate spune că fiecare corp e diferit și că atingerea terapeutică începe cu înțelegerea naturii persoanei. Abhyanga arată aproape nemodificat de acum două milenii. Uleiul de bază este cel de susan, specific Indiei.

Masajul thailandez e probabil cel mai diferit față de ce înțelegem noi în mod obișnuit prin masaj. Fără masă, fără ulei, pe o saltea pe podea. Terapeutul folosește coatele, genunchii, picioarele, și lucrează cu întregul corp al clientului, îndoind și întinzând membrele într-un fel de yoga asistată. Tehnica urmează liniile Sen, echivalentul thai al meridianelor energetice, și are rădăcini în medicina tradițională indiană și chineză. Există și varianta thai cu ulei, unde mișcările se adaptează pentru lucrul pe masă, dar filozofia rămâne aceeași: corpul ca sistem energetic, nu ca mușchi izolați.

Lomi Lomi vine din Hawaii și arată complet diferit. Mișcări lungi, ritmice, brațele terapeutului se mișcă ca valurile peste corp. Filozofia aloha spune că vindecarea e o stare de armonie, nu rezolvarea unui simptom. Uleiul e esențial aici, mișcările sunt prea lungi și prea continue ca să funcționeze fără alunecare susținută. Uleiul tradițional e cel de cocos, specific Hawaiului și Polineziei în general.

Tui Na e sistemul chinez de masaj terapeutic, integrat în medicina tradițională chineză alături de acupunctură și plante. Lucrează pe meridiane și pe puncte de presiune, fără ulei. E probabil cel mai vechi sistem documentat de pe harta masajului, cu referințe scrise care datează de peste două mii de ani.

Masajul cu bețe de bambus a apărut mai recent ca tehnică formalizată, deși folosirea bambus-ului în terapie are rădăcini asiatice vechi. Bețele înlocuiesc parțial mâinile, lucrând pe mușchi cu presiune și căldură. E prezent și în România, mai ales ca opțiune de curs, mai rar ca practică zilnică în cabinet.

Pe harta masajului, reflexoterapia pornește de la ideea că tălpile, urechile și mâinile conțin o hartă a întregului corp. Presiunea aplicată în puncte precise de pe talpă corespunde, în această filozofie, unor organe sau zone specifice. Nu e o tehnică nouă: reprezentări ale reflexoterapiei apar în Egipt antic și în medicina tradițională chineză cu mii de ani înainte să aibă un nume occidental.

Masajul facial, inclusiv tehnica japoneză Kobido, lucrează cu tensiunea acumulată în mușchii feței. Acești mușchi îi contractăm constant, mai ales când tăcem și nu ar trebui. Kobido există de câteva sute de ani în Japonia și a fost redescoperit în ultimele decenii ca alternativă la procedurile estetice invazive.

Masajul scalpului este cunoscut în tradiția ayurvedică sub numele de Champissage. Denumirea vine din cuvântul hindi „champi”, care înseamnă masaj al capului. De aici vine, de altfel, și cuvântul englezesc „shampoo„, pe care îl folosim zilnic fără să știm că are rădăcini într-o practică terapeutică veche de secole.

În acest masaj lucrează cu tensiunea din zona capului și a cefei, prima zonă unde se instalează stresul și ultima de care ne amintim să avem grijă. Tehnica folosește ulei cald și mișcări ritmice, și face parte dintr-o cultură a îngrijirii capului care în India e transmisă din generație în generație. Femeile indiene obișnuiesc să își aplice periodic ulei pe păr. Cine nu știe părul lung, negru și bogat al indiencelor?

Masajul sportiv și de recuperare

Este poate cel mai nou și pragmatic din toată harta masajului. Se practică:

• Deep tissue, lucrul pe straturi musculare profunde,
• Tehnicile periarticulare, pentru articulații suprasolicitate.
• Masajul miofascial, lucrează pe fascia, țesutul conjunctiv care învelește mușchii, nu pe mușchi direct
• Masajul cu gheață sau contrast, alternanță cald-rece, folosit în recuperare sportivă
• Trigger point therapy, presiune susținută pe puncte de tensiune musculară specifice

Aici nu e vorba despre relaxare, ci despre funcționalitate. Corpul are nevoi specifice după efort, și diferite în repaus. Terapeuții specializați în recuperare știu că tehnica și uleiul cu care lucrează fac o diferență semnificativă în modul în care se simte corpul.

Masajul prenatal a câștigat recunoaștere în medicina occidentală relativ recent, deși femeile din culturi neoccidentale au primit masaj în sarcină dintotdeauna. Tehnici sunt blânde, pozițiile sunt  adaptate, atenția este mare la contraindicații. Corpul în sarcină e un corp care se schimbă rapid și are nevoie de îngrijire specifică, nu de o variantă redusă a masajului clasic.

Masajul bebelușilor e o tradiție în India, în Africa, și în multe alte culturi care știu de mult că primul limbaj al unui om e atingerea. Nou-născuții masați zilnic dezvoltă sisteme nervoase mai echilibrate și o legătură mai strânsă cu persoana care îi îngrijește. Nu e o practică modernă de wellness, e veche cât îngrijirea umană. Mamele și bunicile noastra făceau asta instinctiv, eu cred că e atat de simplu de practicat dacă îți dai voie să îți simti copilul cu ajutorul propriilor palme.

Fiecare tehnică de pe această hartă e unică. Fiecare a apărut ca răspuns la o filozofie specifică despre corp, despre sănătate, despre ce înseamnă vindecarea. Unele pornesc de la corp ca mecanism, altele de la corp ca energie. Unele consideră uleiul de masaj ca fiind esențial, altele nu îl folosesc deloc.

Pentru un terapeut, a ști de unde vine tehnica pe care o practică înseamnă a înțelege logica din spatele mișcărilor, nu doar mișcările în sine. Înseamnă să știi de ce faci ce faci, nu doar cum.

Harta masajului din lume e, în fond, o colecție de răspunsuri la aceeași întrebare veche: cum ajuți un corp să se simtă mai bine prin atingere? Răspunsurile sunt multe, și merită cunoscute.

Acesta e primul articol dintr-o serie despre tehnicile de masaj din lume.

Am gândit această serie ca fiind harta masajului, să ne ajute să navigăm printre atât de multe opțiuni.
Următorul: masajul suedez, tehnica pe care o știm cu toții și povestea mai puțin cunoscută din spatele ei.

Resurse:

Dacă vrei să aprofundezi masajul facial japonez, prietena mea foarte specială, Semida Rognean predă cursuri specializate, click aici.

Iar daca vrei să aflii mai multe despre medicina tradițională indiană, Laura Ilie e prietena mea bună, o recomand din tot sufletul, click aici.

Fotografii: Unsplash.